originile si evolutia limbii romane

The Romanian language is part of the Romance language family, along with French, Italian, Spanish, Portuguese, Catalan, Rhaeto-Romance, Sardinian, and Dalmatian. Romanian originated from the popular Latin language and is closely linked to the formation of the Romanian people. Over time, the language has been influenced by various factors such as Roman rule, the Dacian conquest, the Slavic migration, the introduction of Christianity, and the use of the Cyrillic alphabet. In the 16th century, the Romanian language began to establish itself as a literary language, with the publication of texts and the development of printing presses. The influence of Slavic gradually diminished, and Latin became more prominent. In the 18th century, there was a movement towards enriching the language through the adoption of new words from Greek and Latin. The formation of the Romanian language continued in the 19th century with the establishment of the Romanian Academy and the transition from Cyrillic to L Originele și evoluția limbii române Limba română face parte din familia limbilor romanice Împreună cu franceza, italiana, spaniola, portugheza, catalana, retoromana, sarda, dalmata Toate limbile românice au evoluat din limba latină populară Originea limbii române este legată de formarea poporului român Procesul complet de sintezată a coromanului Asupra căreia s-au exercitat în timp și alte influențe Secolul I. Consolidarea stăpânerii romane în zona Dunărei Anii 101-106 Cucerirea dacii de către Traiană Anii 212 Constituția de la Caracala Locuitoare dacii 271-275 Retragerea Aureliană Secolul III-IV. Creștinismul pătrunde în provinciile dunărene Secolul VI. Sosierea slavilor în zona Dunărei și începutul amestecului cu popolația românizată Secolul IX. Limba slavă veche care nu cunoștea decât varianta vorbită capătă și forma scrisă prin inventarea alfabetului chirilic de către frații Chiril și Metodiu Din acel moment până în Secolul XVI. Limba bisericii românești a culturii și a cancelarei va fi Slavona, slava veche Secolul X-XI. Ovizat scindarea limbii române comune prin apariția dialectelor sud-dunărene Constituirea nezatelor și voatatelor conduse de glad, gelul și menumorul În secolele XI-XII. A avut loc potrundele a maghiarilor În Transilvania În secolul XIV. Întimerea țărilor române A fost publicat primul document în limba română Scrisoarea lui Inaxu din câmpul lung Către judele Brașovului În secolul XVII. Datează și un număr de manoscrise Textele Maramureșene În 1544. Se depărește la Sibiu prima carte românească Catelismul Luteran În 1559. La Brașov Diabolul Horesi înființează o tipografie proprie Unde de-a lungul a circa 20 de ani Apar 11 tipărituri în limba slavonă și nouă în limba română În 1561. Primul a fost Catehismul tipărit de Horesi în limba română Evangheliarul românesc tradus din slavonă În pseudoslavie. El și-a justificat și teoretic În drăzneală. Scrind În Sfânta Biserică. Mai bine i-ar grei cinci cuvinte cu înțeles decât zece mie de cuvinte neînțelese În limba străină Totuși în acest moment. Influența slavonă asupra limbii române este importantă cu pregădire În rândul cărțurarilor În secolul al XVII. Mai ales în a doua jumătate Limba slavonă pierde teren în favoarea celei grecești Utilizează tot mai mult În Biserică Descoperirea originii latine ale neamului Românii tot de la Romii se trad Pe exclama uimit și mândru Gregoriu Reche În lețopisețul Țării Moldove Orientând interesul cărțurarilor Și spre limba latina A cărui influență Va deveni tot mai puternică În secolul XVIII Tevița de îmbogățire A limbii Se afcilerează Manifestându-se în continuare Sub înrăurirea Limbilor grecă și latină Este vorba de o acțiune Spontană Și nu de urmarea unei Doctrine Chiar dacă un cărțurar Precum Dimitrie Cantemir Conștiende nouătatea limbajului Sau Simte nevoia Altătuirii Unui însemnare explicativ 2 puncte Scara cuvintelor străine Clicuitoare Îl numește el Care conține un număr mare De termeni neologici Precum avucat, democrație, etc. Prima jumătate al secolului XIX Se caracterizează prin tendințe De reînmăire lingvistică Pe deoparte prin apel insistent La modelul latin Dătorat mai ales Cărțurarelor Scolii ardelene Iar pe de altă parte La italiană și franceză Significativă este acum revoluția Părezlor unei persoane A timpului Ion Helia de Radulescu În 1828 În Dramatica românească Semnată El propune simplificarea alfabetului chirilic Și implicezi principiul fonetic al scrierii În 1840 În lucrarea paralelism Helia de observa apariția Numărul mare de neurotism Miliba italiana Doar și schimbările oftografice Ale căror urmări Dau bătrâi de cap și alți Romanilor Precum grăfia unor nume proprie Care conțin dumblarea consoanelor Plasa de interfocal Negruții Rusa Bolia În 1847 Într-un vocabular De vorbe străine în limba română Helia de merge mai departe Propunând locuirea În e mare număr de cuvinte slavone Maghiare Turcești Nemțești Și grecești Peste o mie considerate Deprisos Sau urâte Prin termeni de origine Italiană, latină, etc. El devine de asemenea Partezanul în locuirea literei X De origine grecească Prin grupul X Procesul de formare a limbii române Începe în a doua jumătate a secolului XIX Scoată cu înființarea Academiei Române Atunci Ca urmare a trecerii De la grafea chirilică La cea latină Se declanșează așa numitul Prezboea Limbilor Care va zice în final La fixarea normei lingviștice Și va accelera totodată Procesul de definitivare A normelor unice A limbii literare Lupta s-a dus atunci pentru impunerea unei Sisteme de scriere După această dată se poate vorbi în mod clar Despre o limbă literară unitară În sensul unui ansamblu De norme Supra-dialectale