Audacity Psalmul 18

Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea. Doamne, Tu ești tânca mea, cetățâna mea, izbăvitorul meu. Dumnezeule, Tu ești tânca mea în care mă ascund. Scutul meu, tăria care mă scapă și întăritura mea. Eu strig, lăudat fie Domnul, și sunt izbăvit de vrăjmașii mei. Mă înconjuraseră legăturile morții și mă îngroziseră rugile pieirii. Mă înfoșuraseră legăturile murmântului și mă prințeseră lasurile morții. Dar în strămtoarea mea am chemat pe Domnul și am strigat către Dumnezeul meu din locașul Lui. El mi-a auzit glasul și strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui. Atunci a rgăduit pământul și s-a cutremurat. Temelile munților s-au mișcat și s-au clătinat pentru că el se mâniase. Din nările lui se ridica fum și un foc mistuit și stor ieșea din gura lui. Sărbunea prinși să șneau din ea. A plecat cerurile și s-a coborat un or gros, era sub picioarele lui. Călărea pe un heruvim și zbura, venea putin pe aripile vântului. Întunericul și-l făcuse învălitoare, iar corpul lui împrejurul lui era înșteată între necoase și nări negri. Din strălucirea care se răsplândea înaintea lui, ieșeau nori care aruncau grindină și cărbun de foc. Domnul a tunat în ceruri, cel granat a făcut să-i răsâne glasul cu grindină și cărbun de foc, a aruncat săgeci și a risipit pe vrăjmașii mei, a înmulțit trăbiturile trăsnetului și a dus de fugă. Atunci s-au văzut albia apelor și s-au descoperit temeliile lumii, la mursarea ta, Doamne, la voietul sufării nărilor tale.